Amintiri despre ceea ce inca nu s-a intamplat



Trenuri de noapte...
O gara pustie...
Peronul luminat difuz...

Undeva, la capatul lui,
TU,
care aduci cu tine
tot parfumul
vechilor cavaleri
ratacitori,
misterul unei iubiri infinite.

Buze de maci
infloresc sub saruturi fierbinti.
Mainile se cauta
jinduind arome de trupuri
neatinse...

Ochii
cersesc in adancul fiintei
eternitatea privirii...

Ne regasim acolo
in oglinda sufletului nostru...
TU,
EU,
o entitate atat de bizar
recompusa
din farame de gand,
aripi de dor,
lava si sange desteptat
dintr-un lung somn,
atingeri de inger....

Esti aici
mai devreme
decat gandurile mele
au putut percepe...

Te-am chemat...
M-ai gasit –
domnita din alte veacuri
inchisa in turnul iubirii
neimplinite.

Ma dezbraci de cuvinte...
Ma imbraci apoi
in haina trupului tau...
Bratele tale sunt liane
care serpuiesc pe fiecare fibra
din mine
preschimbandu-ma in
coarda de harfa
pe care tu
canti
imnul dragostei,
imnul sarutului
prelins pe tampla mea
ca o aripa de fluture noptatec...
imnul adancului din noi
dezvaluit
pentru
o vesnicie...

Lelia Mosoora
19 X 2004