m-ai găsit frunză pe urmele pașilor tăi din umerii toamnei
strigam neputința din inimă goală cu teama de singurătate
între două îmbrățișări
o dată tu
o dată întunericul
am să-l îmbrac când ochii îți vor fi închiși
și lacrima îți va îngheța pe buze
lângă o piatră cu degetele în pământ
sunt copilul fără culori în buzunarele pământului
scos din oamenii cu ochi vitralii

cruci îmi găsesc gândurile dincolo de lume
întreabă ce număr port la suflet
mereu același o parte în pământ o parte în tine
umbră sprijinită în cuvinte mă întorc neștiut de nimeni
într-un trecut fără chip din sângele Lui

în brațele tale mă aflu prunc și pensulă deopotrivă
naufragiată univers și tu femeie ce porți semn în pântec
ești născătoare și nu vom putea înțelege unde ne duci
ne rupem din tine și totuși ne ești străină