Ploaia, cu degete de diamant,
Construiește pe drumurile vechi
Tonice treceri spre globul curtat
Al copilariei uitate.

Încet se destramă ghemul,
Hoinarul se va întoarce acasă,
Strângând în palma dreaptă
Cei doi bănuți ai pribegiei sale.

Dormi pruncule,
Dormi tată,
Veriga ce vă leagă s-a preschimbat
În piatră de hotar.