rumegușul din spărgătorul meu de nuci
se uită mirat la dâra lăsată
acasă
lăsată singură
soldățelul scoate gemete femeiești și, mult prea uniform,
cade cu nasul inflamat de tutu si tulle
pe covorul rumen. mă roagă la șușe
de ce ți-aș sta în cale?
-pune mâna la gură
-fă-ți maniere
-susține cauza, pliscul și fluierul piciorului victorios

acum e tot aia
navele spațiale urinează convinse deasupra noastră
nu cred că vom reuși să ne salvăm
amândoi
nu așa, nu cu
fermoarele desfăcute
legănatul moale al mamei-te iubesc și
mamei-te urăsc
cercare nesincronizată
killer pe eliminate
de data aceasta creasta fuge
trupul plin de cortizonă
adulmecă ieșirile
ieși, nu la etajul 13, etajul 13
nu există, nucile continuă
implacabile în dungă lungă baletul lor
în spasm striat

lăsată cortina
și ochii simpli cocoloșiți ai fiului tac chitic
se încrețesc odată cu trompetele de deșteptare
ale îngerilor apocalipsei aflați
în tabără de creație
Creatorul ține conferințe pe flip-charturi
cu antet și alămuri sunătoare
și tot înnoadă ce nu se poate
niciodată circumciși, totdeauna circumspecți, yeah
[și acum au bătut palma cu sârg]
„taci odată, fă, din gură, nu auzi
ce zice dumnezeu?
zice că eu aș fi un soldățel de plumb!”
strivindu-mi bucla searbădă
sub coastele la defilare
el el caută cu lumânarea
o gaură uitată de dumnezeu
lemn și paiață prin Scila și Caribda

programat doar pentru nuci
deretică înpiedicat
demascând ambalaje de alune americane
uitate de turiști pe poteci