ce ninsoare mai e și asta
fără fulgi fără amintiri

am născut inocența m-a lăsat să fiu copil
dar e un joc
un joc pe care doar ea îl știe
mâine va uita totul, deja mâine va ninge

mă așez în sufletul ei dar în sufletul meu cine se așterne
ignor absența de frig și toamnă
mâine voi face plajă la periferia orașului
mă dădăcește viața suspin ca un vis
nu dorm… ceva normal pentru muritori
sunt ca și cum nu aș fi

trăiască vodca aia care pute a alcool
n-o vreau
trăiască ea … și ce dacă… nici pe ea nu o vreau
rândurile mele goale au depus acatiste pe la altare
sunt prăfuite
femeia… hmm… nu e decât un gând nematerialist
iubirea? ce e cu ea?
caută să mori în altă parte nu am chef azi de glume

nici asta nu e poezie
nu uita asta poetule
prea marele nostru poet fără casă cu igrasie prin cămin
și eu stau tot acolo dar la mine pute a trandafiri și lămâiță vorba cântărețului

din seria asta nu e poezia mea
am auzit că așa scriu poeții
iar eu vreau să devin poet…

mă opresc și dau delete la tot paragraful

și tastatura s-a stricat…
beep și atât

id ratat pe la cămine