O cometă de umbre aprinse a căzut în iriși
Înflorind lumina din ochi irizând eflorescențe,
În craterul din orbite și-a luxat dimineața albul din liniști,
Am cules umbrele aprinse și le-am trimis să lumineze adolescențe.

Sărutul lipit de piele ca o vopsea roșie
Strecoară în sânge flăcări arzând molecule,
Eul rotund a rupt din egoism o osie,
Învârtindu-se printre defecte cu spaima în rotule.

Năluca iluziei circulă de la minciună la aparențe
Dezmembrând structura unui adevăr șubred în concepte false, morbide,
Creează artificial un vis șchiop nimbând carențe,
Împrăștiind peste realitate elanuri vide.

Mirajul fericirii zâmbește artificial pe fețe idioate,
Din simulacrul ei se smulge clona prostiei retrograde
Împrăștiind epidemia erorii în toate
Și reducând temperatura trăirii prin adevăr la 0 grade.