el spune că nu respect poezia și nu las cuvintele să se iubească
mă ceartă că nu ating aerul între două rostiri
uită că eu când nu am aer nu pot avea loc de cuvinte
iar ceea ce scriu sunt doar urme urme urme atât
și atunci eu respect doar urmele urmelor


el se încruntă la neînțelesuri și la risipă
nu mai acceptă nici cea mai mică eroare de trăire
își lasă deoparte nașterea moartea și deschide o singură carte
nu mă vede aprinzând lumina în fiecare cameră dinspre sud
are ochii obosiți de cititul în oameni
și aruncă pe fereastră câteva întâmplări neobișnuite


el uită iubirea în alt calendar își numără amintirile înapoi
singura inversare permisă înainte de a mai pierde
nu mă însemna și pe mine îl rog uneori
lasă-mă așa fără nici o pagină o scriu încă pe a ta