întuneric

palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață

e ziua în care plâng copiii părinților uitați prea devreme
nu am să mă mai joc de-a tine, Tată, m-a ajuns netocmirea
lutul am încercat aripi să mi-l pun umerilor în grabă
și viața mi-am pus-o gaj pe un zar al plăcerii de șase
pierdut-am pariul undeva la răspântie de drumuri prea largi
ascultam glasul preadulce al unei noi eve-n livadă
mă-ntrebase ce am cu Dumnezeu azi subiectul e altul
e unul despre comunicare-ntre oameni oare uitasem
sau doar ne place ca mai mereu să-ntrebăm
de ești ori nu ești sau unde te vede cine te vede

palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață

se face lumină