Azi te-am văzut iar
amintire din vremuri cu părinți prea copii
și un soare prea mic să-ți cuprindă
zâmbetele toate

erai doar o urmă pe nisip
mai degrabă suferință a stâncii
căreia îi modelasei spinarea
căci niciodată nu am mai fost
atât de bucuros de trecerea anilor
așa cum astăzi mi-ai zis

pași pe tărmul unei mări prea departe
aleargă râzând să te prindă din urmă
spectator vântul nu-și poate-ascunde uimirea
că una din ființele mării se-ntoarce picioarelor
încerc să te prind printre rafturi reclame și ani
tu copilul meu devenită femeie

mi-e dor să m-așez în nisipul părului tău
și să-ți cânt mai jos de frunte privirea
după ziduri arse de vreme să te-ntâlnesc
și să-mi spui că de mult și tu vrei
dar așa nu va fi niciodată

însă mereu am să știu
că azi iar te-am văzut amintire
din vremuri cu părinți prea copii
și un soare prea mic să-ți cuprindă
iubirile toate