bratele mele se intind spre cerul infinit
a ruga plang ochii mei,cuvantu-mi smerit
sta zavorat in inima,mare si greu lacat
atarna de trupu-mi ca de cel osandit.

rostesc rugi,ma caiesc doar sunt in post
vorbe grele chiar de-mi spui nu ascult
ma dor bratele a implorare si nu-mi iert
scurtele clipe de fericire,nu le uit.

deplang incrancenarea lumii de a se imbata
injuraturile zilnice ma umplu de jeg si fiori
incerc o rugaciune,Tatal pacate dezlega
lacrimile mele imprastie jar si scantei.