Mă privești pufoasă, goală
tolănită-n canapea
din ferestre curge ziua
să te mângâie și ea

Zorii nasc contur pe trupul
rezemat de catifea
curcubee, flori și fluturi
izvorăsc din coapsa ta;

Într-un licăr de țigară
calde buze mă cautau
ard pe trupu-mi pârguite
unde-n noapte sărutau,

Iți acoperi goliciunea
dezinvolt, falsă pudoare
ochi-ți cer să sorb din cupa
nesecatelor izvoare.

Clopotele sparg tăcerea
bucațele parcă vii
strălucind pe sânu-ți perle
contopirii mărturii.