hai să ne urcăm în primul tren
să ne agățăm din mers
mi-aș tăia mâinile dacă aș ști că în felul acesta s-ar rupe
firele argintii cu care suntem legați de interfața asta numită realitate
și am lăsa în urmă două fantoșe
două sperietori umplute cu paie
atârnând în ștreang leganate de vânt
aici e zona liberă de prezent
aici e un ascunziș la vedere larg cât o câmpie elizee
si nu e loc decât pentru doi
egoisto
în câteva secunde
o să pun jos ceașca de cafea creionul lângă o să încep numărătoarea inversă
tu scrie bilețelele de adio

noi o ștergem de-aici