tablou greu și înspicat
noapte tânără
sâni dezacordați și neștiutori
„când te saturi de vorbă, o să poți
umbla și după cai verzi
slavă domnului, o oră
două
cât vă întâlniți este destul”
sub oblăduirea trandafirie
se putea
altfel?
plec la război
strivind sucul roșu sub fustă
sub priviri
sub cerul pătat și gata de aforisme
îmbibată
orice farfurie
o spăl prin
metoda visului, concentric
caz nou, atenție:
- arțag de Vivaldi
blues postnatal – astea la el, deci
simt oftatul sec
biondetta mia
clinchet de chei – obsesie a 1,2, 3, 4 pereți – uși.
umbre moi, galben de hotel cu ora

apoi s-a trezit
marea păpușă cenușie
crescută cu bufeturi și dădace suedeze
laptele s-a smucit în sânul e
ca în sânul lui Avraam
în timp ce tria
hainele nelipsiților nelegiuiți
înghițea pricomigdale și își
binecuvânta
rodul pântecului

războiul meu e pierdut
am chelit prea devreme
luminile se sting
una câte una
dramatic, programate așa/ de dinainte.