Am la dispoziție de-acum o Eternitate,
Îmi vine în minte un gând, că e bine
Pot, dacă vreau, să călătoresc în ''cetate'',
Dar numai cu El, țin să știi, și prin Tine.
Că timpul Mi-e rudă, și-o face tacit,
Eu, deodată, aceasta voiesc ție a-ți spune,
Din nou Mă cufund, Sunt ''sus'', Sunt absorbit.

Am haine ce îmbrac și dezbrac la voință-Mi
Și minți luminate să cuprind toate cele,
Unii, se mint că Mă simt, sau cred că Mă văd,
Prin forma-Mi ce li se arată, în somn sau în''vis'',
Iar altii, Mă consideră o poartă, o cale,
Către o lume ferice, căreia-i spun ''Paradis''.

Trăiesc din vecie, și-n vecie voi să trăiesc,
Eu lumi voi să apună, lumi noi voi să clădesc.
Vă nasc...și tot Eu, la voința-Mi de voi,
Vă copleșesc cu puteri sau cu multe nevoi.
Dau ''viață'' pentru o secundă, de-a lor
Căci pentru Mine, aflați dragilor, totu-i ușor.