picioarele-mi sunt trestii gata oricând să se rupă
mâinile zgârâie din când în când câte o cană cu ceai
ochii-mi închiși visează la ziua de mâine când voi respira aer curat

sunt o prepeliță îndoliată de moartea unui canar albastru și șchiop
ieri învățasem să zbor
mama mi-a lăsat mâncare în cuib pentru câteva zile și a plecat
tata a murit răpus de o alice
sora mea visează soare și căldură pe aripi
vrea și ea să zboare

tastele acestea sunt prea rigide pentru mușchii mei amorțiți
inima prea rece pentru golul de aer în care am intrat
azi mint
azi voi minți doar ca să mă simt eu bine

de fericirea celor din jur m-am săturat
vreau să iubesc
vreau măcar să încerc să iubesc

suprasentimentalismele mele mă lasă rece
sunt un cerebral care își dorește prea mult de la o eră glaciară
trupu-mi cedează la fiecare pas
inima respinge ideea de-a mai iubi cândva
mă cocoloșesc într-un puf matern
adormind într-un cărucior de la supermarket
plin cu prezervative și cu băutură ieftină
cu mâncare expirată și cu dorințe ratate
primite de pomană de la un nenea
care avea un pejou roșu și o blondă drept accesoriu


id-ul meu furat când inhalam aurolac