fuge poemul meu mai ceva ca Michael Jordan
la suta de metri liniari de vers
și nu stă locului o clipă de teamă să nu-și atrofieze mușchii
cu care dă gata iambii și troheii postmoderniști
se fâstâcește și poetul văzând cum poemul lui o ia razna
peste coclauri și peste arături
mânat de o forță net disproporționată cu gabaritul cititorului cu obrazul subțire

aleargă poemul meu ca Forest Gump fără motiv fără țintă
numai de dragul mișcării browniene
și nu se uită nici în stânga nici în dreapta
nici înapoi nici sus nici jos ci numai înainte
fără să fie curios să vadă dacă nu cumva un criticastru supărat pe el îl urmărește cu arcanul să-l ia la trei păzește și să-l disciplineze nițel
repede tot mai repede e acest poem fugos
căruia nu-i pasă de metafore de hiperbole de cursul valutar de prețul gigacaloriei de strâmbăturile din nas ale iubitorilor de poezie
singura lui plăcere e să fie antistatic
și se dă pe la subțiori și pe corp cu Pronto
pentru a îndepărta definitiv praful de pe versurile-i debile
dar obsedate de curățenie