O clipă pleca-voi departe de mine
acolo unde pământul își cheamă-nțelepții la sfat,
acolo unde fi-voi numai cu tine,
același iubit de înaintea semnării vreunui act!
vom privi răsăritul din cămășile nopții,.
mai fragezi ca-n clipa întâlnirii,
vom lăsa policandrele serii
vrăjite de stele și noi,
vom dănțui cu razele, goi,

în cămășile zilei vom mângâia
apusul de soare
și razele lunii,
cu săruturi de dragoste!
și vom vâsli spre malurile-nserării
ca niște marinari pricepuți.

Din sânge ne evadează pulsul mării,
și marea se zbate cu noi,
din cămășile zilei ne îmbrățișăm cu luna
și dincolo de mister suntem noi,
aceiași timizi arzând întunericul
cu trupurile noastre
cu inimile noastre
cu noi
îndrăgostiții timizi
veșnic îndrăgostiți!