ma-nec de-atatea lacrimi ce-mi curg pe inima-npietrita,
ma ard cu-atatea ganduri ce-mi innegresc privirea,
caci nu mai vad nimic si mintea-mi e "avida",
de lucruri ce-ar putea sa-mi tulbure-amintirea ei.

in fond, imi spune-o voce, ce amintiri ai tu
cu fiinta ce te face sa stai ingenunchiat
dorindu-ti sa isi rupa odata degetu'
sa fii si tu mai mult decat un simplu-argat?

am amintiri ce poate or sa traiasca vesnic:
cum ne certam, ne ciondaneam continuu,
cum nu avea incredere in mine dar nimic
nu m-a facut sa vreau sa imi ingrop destinu'

acum as vrea sa simt doar un sarut, se poate?
al mortii, ale ei buze reci sa le ating
iar cand se va face iarasi zi din noapte
in somn, usor, cu masa pusa, as vrea sa ma sting...