lumânarea îmi spune
că sunt multe pierderi
spun rugăciuni
de la un capăt la altul
al locurilor goale
întind un arc la întâmplare
vreau să-mi spui povești
despre noapte și zi
e mai bine să visez
atunci când petele roșii
se adună sub pleoape
și înainte să pleci
să întind cercuri albe

îți tac poveștile
în rugă pentru drumuri închise
despre noapte nu mai pot scrie
decât cu urme de ceară-n albastru
dintr-un cerc în altul
pășesc nedumirită
și fiecare cruce îmi amintește că plec.