o clipa de-a ta se rostogoleste peste departari si se dilata in milenii..
pana ajunge la mine orice gand al tau poate fi strapuns de vreun zbor aiurea..
de vreo privire rece..
de vreun alt ochi mai verde decat al meu..

de cate ori nu te-ai gandit ca mai sunt atatea care imi poarta numele..
de atatea ori am incercat sa te vad printre nervurile unei frunze..
am uitat ca la fiecare frunza cazuta poate muri si un om..
am uitat ca fiecare este propria lui frunza intr-un copac ce nu ii apartine..

nici pamantul nu mai stie sa pastreze amintirea mortilor..
nici cerul nu mai stie sa planga peste o durere ascunsa...

toate au acum gust de frig si de sticla..
de ochi intepenit in visare..
de mana sprijinita in caderea pe ganduri..
in caderea din ganduri..
mai dureroasa tortura decat o mana de nisip in care stii ca iti poti numara viata..