Imi lipesc spatele de peretele rece,
Las capul cat s-atinga acelasi perete…
E oarecum lasat pe spate.
Ingit in sec, inghit fara graba…
Inchid ochii…
Cativa intra galagiosi in sala de curs,
Isi cauta locuri, gasesc, se aseaza…
Unul se vaita… s-a lovit la genunchi.
Rad in gand…
“Ce-am avut de…” auzul nu le mai da importanta…
Prin minte imi trec ceva cuvinte ce ar suna bine puse impreuna, sau am eu impresia.
Imi spun c-o sa le scriu dar numai daca nu le uit…
Deocamdata n-am chef…
N-am chef de nimic, doar parca as bea ceva.
As vrea sa fiu undeva departe macar pentru cateva ore.
Sa fie liniste si pace.
Da… Sa fiu mort pentru o mica eternitate pentru ca apoi, relaxat sa reincep sa traiesc viata nebuna.
Sa ma-ntind, sa-mi pocnesc oasele si sa constat fara uimire ca nimic nu-i schimbat.
Sa dau din umeri nu tocmai a nepasare,
Sa-mi reiau viata lipsita de sensuri…
Sa-mi reiau viata si sa ma pomenesc iar lipit de perete dorindu-mi pace…

07.12.2005