necunoscutul
iese adesea la plimbare cu nichita
în gând
buzunarele îi sunt doldora cu priviri adânci
gata să le arunce trecătoarelor
se plimbă fără rost înzăpezindu-și tăcerile sinelui
se crede zeul mofturoșilor
dar așteaptă docil o oarecare să-i expandeze lenea
pune pariu cu nichita pe o iubire imposibilă
convins că nu va primi niciodată joia dedicații
sunt de acord amândoi
dar gândurile îi sunt fără de veste și aiurea

semn că s-a întors din plimbare
va spune iar bună dimineața
(chiar dacă va fi seară)
știind că îmi plac începuturile
mă întreabă ce fac și de ce
răspund preocupată că învăț rostul minciunii
în plină iarnă
aș putea scrie orice despre el
(oricum nu știu nimic)
chiar banalități înduioșătoare
doar ca să piardă pariul el și nichita

descompun orice zbatere în cuvinte
și încurc voit ordinea firească a zilelor
așa versatilă cum n-am fost niciodată
de dragul unui pariu