După atâtea zile lungi și negre
De stat întemnițat în întuneric
După nopți friguroase și grele
De stat pe podeaua de pietre.

După căutări îndelungi și epice
Ale ieșirii acestui labirint imens
După atâtea nopți petrecute în teamă
De frica minotaurului ascuns.

După atâtea chinuri și torturi
Atâtea bătăi și tăieturi
După atâtea coșmaruri întunecate si macabre
Atâtea frământări în umbre.

Stăteam ascuns speriat de către umbre
Umbre ce ușor șopteau
Umbre care complotau
Spre a mea lentă învingere.

Cutreierând prin coridoare
Înguste, mici, claustrofobice,
Întâlneam la fiecare cale
Semne de creaturi diabolice.

Capetel hidrei imense,
Pene de harpii căzute,
Pași de câini gigantici,
Frica oasele-mi umbla.

După toate-aceste rele,
Dup-atâtea chinuri grele,
Un înger divin venita'
Pe mine-a mă sakva.

Înger alb imaculat și feeric,
Înger călduros și drag,
Înger de mine mult dorit,
Înger al meu păzitor.

El venise a mă lua
Și din aripi flutura
Din acest coșmar închis
Ce s-a transformat în vis.