Ai ochii triști. Privești, nevăzînd marea.
Pescăruși răniți îți urlă in suflet.
Te simt cum incerci să îngropi în alge
O chemare mută spre alte catarge.

Scoicile ochioase ți-au ghicit secretul,
Îl ascund in ele și-ncetul cu-ncetul,
Și-au întors spirala mai adînc spre tine,
Mă privesc pieziș, cu ură, pe mine.

Am apus în tine ca un soare orb.
Sînt prea obosită să te mai întorc.
Poate e mai bine dac-atunci cînd pleci
Să nu iei cu tine decît zile reci.

Și să lași în urmă, ca într-o gară veche,
Tot ce ne-a unit. Tot ce e pereche.