Pornit cu răutatea-n vene
Sfărâm cinci zile de mister.
Culeg, împart vorbe și semne,
Atârn plăcerea crudă în cuier.

Există sigur undeva o hibă
O descărnez dar nu-i văd os;
Cât am trăit am croșetat o pildă
Dar lipsa de încredere m-a stors.

Când frumusețea te îmbie
Cu suflet înroșit în foc
Asigură-te că e vie
Și nu e fața unui troc.

De ce presimt când viața-i roz
Că tortul este râncezit?
Nu vreau să fie-un simplu loz
Cu semnul necâștigător sădit.