un abur vag ridica umerii mei la gandul tau dintai
viermele vorbei ma paraseste
si-n mutenia asta curge un sange sfarsit
carnea situatiei apucata de unghii metafizice si sufocata in concept
marsaluiesc epuizata, cu gandurile intinse pe gardurile tale ca fustele de tigancilor din copilarie
care acopereau tingirea zilei cu o lumina aparte
perseverenta mea de a-ti adulmeca emotia
de a o pironi ca pe o helioptera in gavanul ochiului din frunte
semn ramificat a ceea ce sunt cand iti urmaresc linia din palma cu o limba aspra de felina
adun inca ramasitele visului nostru
si le depun ofranda in fata unei mesaline trufase
ce toarna otrava voluptatii in cupele de la masa festinului