Mie-mi place să alb
Dimineți în cafea
Pe care le consider sfârșituri de ieri
Să alb crăciunuri
În biserici părăsite
Să alb cuvânt
În urechi așteptânde
Să alb cărare
Spre un să alb rătăcit

Mie-mi place să alb
Când vecinii de sus îmi toarnă să negru-n balcon
Îmi place să alb
Când lângă mine corbi devoreaz-un cocon
Să alb întunericul unor nopți de coșmar
Să alb.

Iar, când singur retras
Într-o grotă
Pictez
Al naibi ce-mi place să alb.