Deasupra cerul coboară, norii sunt fluturii gândului
eu cu tine măturăm iarba, draga mea Naddie
Îmi spui că te roade talpa, mă rup,
am ajuns un ac de cactus
care se joacă seara cu limba ta

Vrei să sculptezi în ceară
steaguri, solzi, minuni
Naddie, Naddie
umbra ta
îmi aduce aminte că răsuflu într-o casă
unde geamul se deschide cu lacătul,
unde cheia se lipește de perete,
unde păianjenul s-a bălăcit
în cărămizile de pânză

Ne uităm Naddie ca doi nebuni
unul la lumina celuilalt,
tu mă vezi chicotind..ce fals e acest țicnit
aproape
vătămător

ca în lumea lui Athanor
îți scriu versuri pe covor, le recit în pridvor
facem dragoste cu bison d'or,
îți văd pântecul tresărind
cred că nu mai poate sta întins
se vrea răstignit..