strigam te strigam oamenii dintre noi
se uitau mirați înapoi

îți închegam laptele îți frământam sânii
desperecheam zilele săptămânii

împingeam uși închise deschideam drum
atât de aproape ne eram nicicum

îmi încrucișam mâinile ca spânzurătorile
îmi ziceau mă preziceau zicătorile

oare ne-am ucis numele din nume
înfigându-ne picioarele în lume

și inima neîmplinirilor dintre noi
și-a luat sângele mirat înapoi