Se dedică mamelor ostașilor moldoveni căzuți în luptele împotriva separatiștilor transnistrieni, în anul 1992

Ca o lacrimă, mama...
Atât de curată,
atât de senină,
atât de-altă dată
cu iz de lumină.
mereu grijulie,
mereu zâmbitoare...
citești poezie
pe chipu-i de floare.

Ca o lacrimă, mama...
mereu suferindă
și, cu ochii în zări
ațintiți, vrea să-aprindă
în altar lumânari,
Să le fumege ceara
Pentru bunul băiat
Ce-a plecat, fiindcă țara
Nu demult l-a chemat…