pe ferestre se ling alti zori
palizi ca si cei de ieri
ramurile uscate ale gandurilor
cazute pe podeaua salbatica a visului
linia deschisa a orizontului musca din carnea orei
un cronicar intoarce panzele vremii
pentru impartasania cu lumina

pastoase zori ca firea ingerilor
adunati in curbura diminetii
gesturile devin raspunsuri intre umerii camerei
timpul joaca cu lacomie rolul de izbavitor
se isca o rascruce in sinea mea
o alta dorinta ma apuca de gat
si lumina