somn deasel


am stins lumina pe stradă
cu fiecare pas mai incendiez o amintire
toate femeile au fost închise
sunt pentru fabrica de redefinit
propria derută
vine prima intersecție și ca un rapid
mă îndepărtez cu un ultim impuls
rostogolit pe șină
picături de medicamente care se scurg
la chiuvetă dimineața
o mască a propriului bețiv se desprinde
de față și rămân nedefinit în propria derută
în trenul cu prefabricate călătoresc în vest
încarcerări de bunici hibernale
nimic nu ia foc în mintea mea
deasel se îndepărtează fructele
de glorie postumă și mă spăl pe dinți
după trei luni în care încă nu m-am sfârșit
ajung într-o stație și chiar mă surprinde că nu am sărit
după acest Crăciun cu împușcături de redefinire
toate produsele sunt rebuturi, gările
rezonează de ceea ce a spus nebunul
„nu vă fie frică de mine sunt beat
și fugărit de aceiași golani aștept un tren
ca să mă întorc printre oameni”
printre cutii schiază cu coada lor
neuronii când tv-ul excită mai tare
somnul care trece călare peste capul meu
dorm cu buturuga sprijinită pe mână
și n-am unde să-mi închid din nou pe ultimii metrii
din această idee redefinită peronul