ma ascund de tine
in dreapta ferestrei
umbra,veche prietena
satula de tine
te indepartez,
caci datorita tie
m-am instrainat de-ai mei
oameni!
ma durea nepasarea lor
si de aceea te-am cautat.
a fost deajuns o camera goala
si o tolba de ganduri
pentru a ma primi
in bratele tale fara forma
negre
dar care au ascuns de mine
durerea .
ca o bucata de lut
m-am frant in palmele tale
si m-as fi uscat
imprastiata apoi in toate zarile
nu mai m-ar fi stiut nimeni
daca nu ai fi fost tu cea care
sa m-a redat mie insami,
ah,nebuno!nu stiai ca de fapt
m-ai redat insasi lumii
blestemata sa traiesti
sub lumina celorlalti
sa ii primesti doar pe aceei
care te cersesc inaintea soarelui
te vei hrani cu hoituri de visuri
jertfite tie pustnico
acelei care esti vesnic:
Umbra...