copilul dinlăuntrul meu se joacă de-a soldățeii
de plumb
desenează în neștire figurine kaki
îmi arată cum sunt prinse schije în oase
urlă de foame
nu mai poate suporta
pâinea îmbibată în sânge

copile taci am doar un pântec tatăl tău a fost
cândva ucis
în tranșee
tu îi porți crucea pe frunte
destinul lui e mormânt în inima mea

nu pot să îți cânt nici un cântec de leagăn
ai crede că sunt iar mitraliere și
te asurzesc
îți sparg timpanele încă nenăscute

nu mai scânci copile strânge doar pumnii
vei fi tu soldatul
cândva
în orice lume se duce cel puțin un război
bărbații își poartă mai departe
bocancii noroiul rana
moartea
ca și cum ar trece pragul în ziua nunții

copile tu lasă-mi doar amintirea tatălui tău
singura mea amuletă
și așa te voi naște fără urme de plumb