Iarna, cînd plouă,
melcii ies din găoacele spiralate
ca să-și ude coarnele de rubin.
Tocurile pantofilor de damă
le strivesc plămînii,
treptat, treptat,
ca o picătură chinezească,
pînă se prefac în hîrtii
pe care sunt desenați
munți, frunze, pajiști înflorite
și alte locuri pe care melcii
le-au mirosit
într-o viață anterioară
vieților risipite