Sufletele noastre acum se afunda in negura timpului strigana cu disperare dupa indurarea cerului.Dar lacrimile de sange ale cerului ne topesc preschimbandu-de in cenusa zarilor ce se evapora cand vantul rece sulfa.Sufletele noastre se deschid pentru a primi lumina eterna dar se inchid in bezna uitarii si pacatului,caci lumina intra doar in sufletele pure,neintinate de ura si razbunare.Ne sarutam buzele caldde,dar le simtim reci si fara suflare sub apasarea altor buze,caci sentimentele noaste sunt niste capricii ascunse in intunericul pacatului.Tot ce simtim pare ireal si banal,far traire.Suntem niste marionete ce danseaza valsul mortii intr-o viata zbucimata de razboaie si durere.Si cautam vinovatul acetui iad intunecat,cautam umbra razele venite din aripi de inger sfant.Ne frangem mainile in rugaciuni de izbavire a crudului pacat semanat intre sufletele si mintile noastre.Aprindem lumanari in altare sfinte pentru mantuirea sufletului.Si ne rugam ce ceea ce urmeaza sa fie mai bland si mai frumos,dar oare meritam raiul?Oare suntem demni de a vietui printer ingerii pacii?Sutem vrednici sa capatam iubirea eterna si lumina izbavitoare?Si in aceasta lume neagra mai simtim oare lumina,sau doar o cream in sufletele noastre negre ce cauta o perdea mai decolorata a zilelor ce-au fost candva calde si senine?Oare cauta razele de soare rupte din aripa ingerului ce zace acum in balta de sange?Oare vream sa deschidem cerul pentru a atinge mainile calde ale ingerilor ce jelesc pacatul ce se coboara asupra noastra?Oare vream sa-i cerem durerii nemurie in schimb?Oare vream sa ne spovedim negrilor demoni ce ne blesteama din negrul pamant?
Ce vrem cu adevarat din haosul de lume ce ne inghite intr-un val al pacatului si durerii..mai aveam puterea de a indeparta intunericul?Voi ingeri,calauziti-ne sufletul spre lumina,inaltati-ne sufletele pacatoase din tina inegrita si rugati-va pentru mantuirea noastra…