Cuvintele ascund, cuvintele dau sens
Ele despart si ele dau consens,
Dar în cuvinte niciodată
Nemarginirea nu e exprimată.

Zidim cuvinte în neștire,
Ce izvorăsc din foc și fericire
Și din iubirea cea imaculată
Ne izvorăsc cuvinte fără pată.

Tot din cuvinte edificii construim
Ca mai apoi in umbra lor să ne ferim
Și se intâmplă uneori
Tot ele să ne dea fiori.

Cuvinte calde, vorbe reci
Ele vor rezona în veci
Și tot mereu cu luare-aminte
Vom tălmăci printre cuvinte.

Vom încerca să dăm un sens,
Și în al vieții lung demers,
Apoi în eden și în morminte
Vom răscoli printre cuvinte.

Și obosiți de-atâtea ori,
Ne vom trezi surprinși de zori,
Cu gânduri multe prinse-n minte
Ce forfotesc obositor și
se îngroapă în cuvinte...