alb tot mai alb
acvilin deasupra si repede
curge prima tentatie din sarutul
ce-l dedicam nuferilor
in diminetile cu ornice vesele

stii, respiratia ta aduce
a trandafiri unduiti in albastru
decojiti de cuvantul ce trece
drept imaterie si tandru
se-mpleteste in fluturii
cu care inima ta coase secunda
mai rotunda si liniste

privirea ta ma limpezeste de umbre
cu mult mai aprins
decat focul vulcanilor
ce ploua magia din nou
si stiu ca atunci cand ma
prinzi de iubire
suntem deasupra cortinei
ce tese din viata uitarea

ca un dor impletindu-se
in propriul zbor de visare