Un inger plange acolo jos intre mormane de sicrie…
Mirosul… ah da… mirosul nici nu mai conteaza,
E o nimica toata pe langa durerea lui…
Auzi tu… durere… un inger sa simta durere…
Sa vada curgandu-i din sange…
Dar nici asta nu-i nimic… alta durere il mistuie…
De ce a fost alungat, de ce i s-au taiat aripile…
El n-a facut nimic… ce s-o fi intamplat?
Tipa “Unde-mi esti Doamne!? De ce!?”…
Tipa si-i raspunde ecoul si un vuiet macabre.
Vantul suiera printre morti si duce cu el parte din suspinele lor…
Lacrimile i se usuca pe obrajii ridati de vant si suspin…
Se ridica, ofteaza greu, cu podul palmii stangi se sterge de ultimele lacrimi…
Priveste in jur si nu stie incotro s-apuce.
Porneste inainte si nu se mai intreaba daca a facut bine.
Porneste nu-i pasa… loveste un bot de caine iesit din intuneric gata sa-l muste, scuipa scarbit si-si continua drumul…
“Dumnezeu a gresit…”
…………………………………………………..
Nu suntem ingeri dar se spune ca avem ceva din ei…

2.12.2005