Când dragostea se-ntinde
Asemeni războaielor
Logodna o prinde
În cătarea inelelor.

Din istorii, de departe
Vii zeiță sabatină
Ocrotită de-nsăși Marte
Cu armura-i cristalină.

Stânci în jur i-s briliante,
Nopțile ți-e stea de veghe,
Iar Zefirul, spune Dante,
Lin îngenunchi-va-n zeghe.

O să vezi atunci inelul,
Unul mic cât un grăunte,
Tu vei auzi poemul
Ce il va clădi în munte.

Peste-ocean ți-l va aduce
ÃŽntr-un lemn de chiparos
Un GhilgameÈ™ sau un duce,
Ori de nu, chiar Făt-Frumos.

Să rostești atunci o rugă
Ca în voi să zămislească
Doruri înhămate-n fugă
Ca Luceafarul-n caleașcă.

Ca doi berberi, împreună,
Pâinea ruptă, pân' la moarte...
Viața s-o cântați în strună
Iar de frâu țineti în parte!