Despuiat de poezia înaltei decadențe,
gol până în măduva oaselor...
Rătăceam în calmul unui cimitir
plin până la refuz
(...)
Prezent și absent în mintea mea haină,
verbal până și în tăcere,
Nu gândeam ce va să vină
și visam cum se dezbină o fecioară în rupestre.
(...)
Vreau să plâng că nu mai este;
dar gândul gol mă năpădește
Și stau să țip că nu mai este...
și stau să țip că nu mai este.
(...)
Placenta execuției materne
atârnă-n mine ca un somn de veci,
Aștept să vii și să mai pleci...
aș vrea să vii și să mai pleci.
(...)
Am pus călcâiu-n locul ei de veci
și-am dus în cimitir sau nevermind mai sus
O rugăminte ca să mă apleci...
(...)
ÃŽn cimitir
cu Dumnezeu la promenadă
Mă sinchiseam ca mama să mă vadă.