Era un călator vestit
venea, pleca în scurte zboruri
ne aducea vietăți amorfe
scîncind vocal jilave doruri

le împarțea cu grije, doct
la femei cu palma crispată
la cei din turn, la matador
trecea prin ei, cu o paloare mată
( garmentu-i stralucit de aviator )

tot el mi-a dat-o pe Arenna
diminețile bem cafeaua în doi
ciulesc urechile spre ea
ca sa aud cum cere zahar
sau mîngăieri cu unghii moi

seara avem amîndoi migrene
după citiri de versuri proaste
torceam în timp ce nu dormeam
pîndeam, găseam.. doar rime sparte

( și ea visa fericidă
lasînd afară un picior
lasciv prelins, sofa fluidă )

aviatorul sări parașuta în gol
pe jos venea, mîncat de molii
în pas agil de sol major
ne recita un text în dodii
( dicțiune clară de senior )

pe Arenna mi-o fură, placidul
găfăind joia prin pori
ca să-i aducă lui noroc perfidul
de hippocamp pierdut prin nori

Arenna a rămas acum în vid
de trecutul meu agațată
captiva unui laț plin de silabe
balans în neconsoane, suparată...