ne plimbăm de mână prin palatele toate
ne place să ne facem declarații de dragoste
câteodată și să ne mai sărutăm a părtășie
cu toții din jurul nostru sau a persiflare
uităm acasă un munte de spaime și spasme
și sufletul se visează alb plutind printre stele
nu uităm să le strigăm celor din jur
că nu mai e nimeni ca noi sau ca dragostea
pe care doar eu și cu tine ne-o purtăm
mai râdem un pic plângem ascunși
la o sclipire fugară de conștiință
nu ne mai pasă câți sau pe cine rănim
dacă eu mă simt bine ce mai rămâne din lume
decât numai consumul și fuga
am să-mi mai crestez încă-ntr-un suflet bezna
am să vă mai detest încă o dată
apoi învelișu-mi voi smulge presărându-mi cenușă
prea târziu iubite mult prea
târziu tată târziu de tot
bătrâne gata