cămașa mea de copil stă așezată militărește într-un fotoliu
sfâșiată de privirile unui manechin cu suflet de vată
există
un mozaic din care înfloresc oameni
cu glasul lor rămas un snop de bâlbâieli șirete
cu umbre târâtoare ce-mi golesc leșul de copilărie

cămașa mea de copil are lene de-a mai visa
nu crede în moluz creator adunat în volume
nici în purgatorii de oase remodelate în singurătăți
există
un mozaic din care înfloresc oameni
cu glasul lor devenit umbră maturității

cămașa mea de copil răpită
m-așteaptă să-mi închei fuga de copilărie