pansamentul de la miezul nopţii

l-am pus pe toate rănile să-mi ţină cald

era-mbibat cu vin de om şi vin şi morţii

şi vin şi eu în poala ta de-am să mă scald

adoarme Luna în pridvor

lăsată-n voia sorţii

adorm şi eu când palmele îţi vor

să-mi regăsească cheia porţii

în dormitor

ne sărutăm ca hoţii

de-a v-aţi ascunselea şi pe furiş

când păru-ţi este stufăriş

iar ochii-mi sunt păienjeniş

şi mâinile degete pân’ la picioare păşind pe malul gropii

alunec în splendoare şi merg cum calul popii

merge pe cărare

mi-atârnă limba-n cântec dulce de speluncă

casa la margine de râu mi-e luncă

şi chipul tău departe mă aruncă

cu privirea

şi fir de iarbă neagră atârnând la subsuori

şi fumul rotocoale şi norii dragi fuioare mă-nfiori

ÅŸi toate, totul ÅŸi-oriÅŸicine

aduc cu tine

iubirea drept poruncă