ascult cerul ce toarce tăcerea din tine
euforii inghețate pe-o cută
dor aprins urmează raza vis
sine-nvelit în lumină

căzut între rime întind palmele
simt culoarea clipei balans
catharsis desțelenit în magia durerii

acopăr privirea ta cu ochii mei
ce țes calamități inimi cercuri
...nuferii tac
în fabrici seduse de mireasma
dezvelirii tale aproape
mult mai aproape

între noi nu e ceea ce se vede
nimicul are brațele mai deschise
decât unghiul ecuației trei
ce revarsă ființe
...albul scapă dorinței

haide...repeta cu mine :
sunt miracol rătăcit între
umbrele ce le țeși cu iubire

vino, dezleagă-mă în lumină !