demult...acum
tu pictezi lumina
în literele inimii mele
cu verbul trecerii peste raze
acolo, maestru al răsturnării
de gânduri în focuri albe
naști inima nouă
uimire deplin însetându-mă dor
acoperi aripile
cu zborul magie

sferă zidită din mine
in plină pustie

te ascunzi
eu te văd printre stropii
ce aștern tăcerea
te ating
tu respiri busuioc
ce dezvelește rima

te rog lasă-mă să fiu
încă o secundă tot universul
mai lasă-mi un cuvânt să-ți acopăr
sărutul ce doare
topire de gheizere între voci neșoptite
ia-mă la tine
să fiu iar același...

zidar în umbra luminii ce tace
cât toată mirarea din sâmburi