privesc pe cer mirat
la fel ca-ntâiul om,
la fel ca și-un copil
și-aceeași taină simt
când peste ochi
talazurile nopții se cobor,
orișice licărit de stea
îmi dă fior apoi,
când soarele se-nalță iar
sunt ca un orb
vrăjit întru apus,
tămăduit în zori

privesc pe cer
în taină,
mă-nfior
la fel ca-ntâiul om,
la fel ca și-un copil.