: Cantecul ploii...


Un vant pribeag , hoinarind prin asfintit…ca o oaza de lumina…
Satul de cunoastere efemera…de cer si pamant…
chemase ploaia pentru a-si sterge lacrimile reci pe geamuri aburite...
Ploua ...e atat de liniste incat se aud doar stropii de lumina
cum incearca sa-mi alunge din suflet...deznadejdia muta
Tristeti necunoscute-mi sfasie gandul...trupul...
...dar toata durerea ce-o simt...n-o simt in mine...
ci in stropii de lumina ce bat usor in geam…
...in picaturile de ploaie reci ce lovesc cu putere pamantul ud...in plansul innabusit al vantului....in cantecul surd al naturii…
Si atunci privesc spre cerul intunecat simtind ca pot sa strig
Ca pot privi spre intunericul dintai...cautand un strop de lumina
...un strop din acea lumina insetata de cunoastere...de viata...dar in zadar...Ploua...
In zadar incerc sa ascult cantecul mut al ploii...
...in zadar ma mangaie cu picaturi reci de apa vie...
si imi sopteste glasul ragusit al vantului pribeag...
...in zadar simt, cunosc, descopar si traiesc
...in zadar...ploua...

Poezie trimisa de NASSIRO