mă rezem moale de chioșcul dintre ziduri
(aici
pe timp de zi
nea gogu frige mici)
și scot din căptușeală cuțitul și conserva
(mă tai puțin în tablă)
apoi hrănesc pisici

atât de dragă mi-e sclipirea lor nocturnă
și cum își plimbă blana
(ai zice că-s femei)
vin câte două-odată
ba chiar și câte trei
(când uneori întârzii
la bere cu băieții)

îmi pare că mă ceartă mă strâng ușor cu dinții
de carnea de pe coapsă
(mă doare și îmi place)
dar mă-ntristez degrabă
cea neagră cu piept alb
cu botul plin de sânge
între gunoaie zace

nea gogu prinde lacăt
rânjește
e băut
de chef i-am dat – a dreacu’ –
că nu-i mai tăcea gura!
păi tocmai azi vânzarea mi-a mers
de n-am putut
și asta s-a găsit să-mi taie mie calea

și ce belești muianu
ți-e dragă? ia-o acasă!
n-o mai lăsa pe stradă
nenică ce să-ți fac
dacă nu beam zău poate că nu-i dădeam în cap
ia zi mai bine
mergem la o țuică

din căptușeală scot cuțitul și conserva
(nu sângerez în tablă
și totuși tai și zic:
din carnea ta tocată ce-o ai în loc de suflet
pomană îi voi face pisicii cu un mic)